Bun venit, Octombrie! Stăm astăzi de vorbă la rubrica ʺInterviul luniiʺ, cu domnul profesor Adrian Săvoiu, membru al grupului ʺWelcome to Romania / Bun venit în Româniaʺ. Domnul Adrian Săvoiu s-a născut pe 31 octombrie 1954 la Câmpulung, în județul Argeș, locuiește în prezent în București și este profesor de limba și literatura română.
Horațiu Tudor: Bună ziua, domnule profesor și mulțumim că ați acceptat să ne acordați un interviu în cadrul grupului ʺWelcome to Romania / Bun venit în Româniaʺ!
Adrian Săvoiu: Bună ziua! Mă bucur că am ocazia să putem sta de vorbă și să vă împărtășesc impresii despre România.
Horațiu Tudor: Sunteți alături de noi din 25 iulie 2020. Cum ați ajuns să fiți membru al grupului?
Adrian Săvoiu: Uneori, mai ales în vacanțe, am postat fotografii pe pagina mea de Facebook, realizate în călătoriile prin România. Probabil că aceste fotografii au determinat-o pe colega mea, doamna profesor Reka Vadasz – director al Liceului ”Alexandru Ioan Cuza” din București, să mă invite în grup. O invitație pe care am acceptat-o cu mare plăcere!
Horațiu Tudor: Sunteți român și locuiți în România. Cum vă petreceți de obicei Ziua Națională?
Adrian Săvoiu: De obicei, de Ziua Națională mi-a plăcut să fiu unul dintre spectatorii paradei militare din Piața Arcului de Triumf din București. Alteori, profitând de faptul că 1 Decembrie este o zi liberă, am făcut scurte excursii prin țară.
Horațiu Tudor: Unde preferați să vă petreceți de obicei concediul vara?
Adrian Săvoiu: Fiind profesor, am avut întotdeauna zile de vacanță în timpul verii, iar unele dintre ele le-am folosit din plin pentru călătorii. De o bună perioadă, aproape că nu a fost an în care să nu merg 7-10 zile în cele mai diferite locuri din România. Din acest punct de vedere, sunt un iremediabil îndrăgostit de țara mea!
Horațiu Tudor: Dar iarna?
Adrian Săvoiu: În fiecare vacanță de iarnă am venit la casa părintească din Câmpulung, orașul meu natal. Aceasta a fost aproape o regulă, pentru că aici mă regăsesc și mă pot privi ca într-o oglindă. Foarte rar am călătorit în această perioadă.
Horațiu Tudor: Preferați muntele sau marea? De ce?
Adrian Săvoiu: Îmi place mult muntele! Încă din copilărie și adolescență munții îi puteam vedea de la fereastra casei noastre din Câmpulung. Începând cu anii 1980 nu era vacanță de vară în care să nu fac o drumeție de mai multe zile prin munți. Îmi cumpărasem un rucsac verde, cu un cadru metalic, foarte la modă pe atunci printre montaniarzi, de care, mai ales la primele ascensiuni, eram tare mândru. Rucsacul era tot timpul pregătit de drum, pentru că aveam grijă ca, ori de câte ori mă întorceam din vreo călătorie, să împachetez imediat, după spălare, tot echipamentul necesar. Dacă m-ar fi sunat cineva să-mi spună că în clipa următoare urma să plecăm la munte, tot ce era necesar pentru o astfel de expediție mă aștepta în deplină ordine în rucsacul care își avea locul său fix în cămară.
În egală măsură, marea a exercitat o atracție fascinantă asupra mea. Nu voi uita primul drum făcut cu mașina de la Câmpulung spre mare și surpriza pe care mi-a provocat-o la vârsta aceea (eram în primul an la gimnaziu) întinderea nesfârșită a Bărăganului. Mi se părea ciudat să văd un câmp perfect neted ce se unește cu cerul la orizont, după ce până atunci ochiul meu fusese obișnuit să se așeze pe dealurile din împrejurimi și Munții Leaota ori Iezer-Păpușa, ce puteau fi zăriți chiar de la fereastra casei noastre. De neuitat mi-a rămas în memorie întinderea albastră, scânteietoare, a Mării Negre, pe care prima oară am văzut-o de departe, când mă apropiam de Constanța, după cum tot de neuitat rămâne și acea după-amiază de iulie când mi-am scos sandalele și am alergat nerăbdător pe plaja de la Mamaia să simt întâia dată apa sărată și înspumată a mării. De atunci, ani la rând, am mers în stațiunile de la Marea Neagră, de unde am și astăzi cele mai frumoase amintiri.
Horațiu Tudor: Cum ați început să călătoriți prin România și care este primul loc vizitat de care vă aduceți aminte?
Adrian Săvoiu: Prima călătorie importantă am făcut-o la 12 ani, când am plecat din Câmpulung și am mers cu părinții să vizitez insula Ada-Kaleh. Am ajuns la Turnu Severin, am trecut Dunărea cu barca și după ce am coborât pe țărmul insulei, mi s-a deschis în fața ochilor un tărâm neobișnuit. Oamenii care arătau altfel, vegetația mediteraneeană, străduțele pitorești, femeile îmbrăcate turcește, cu șalvari, borcănelele cu dulceață de smochine, de nuci verzi și trandafiri, care alături de halviță, ciubuc și înghețată te îmbiau de pe măsuțele așezate în fața caselor, exotismul locului, toate mi-au plăcut la nebunie. În acel moment, cred, s-a trezit în mine ”demonul” călătoriei, ce mă va stăpâni de atunci toată viața.
Horațiu Tudor: Dacă ar fi ca peste o săptămână să vă mutați într-o casă nouă, unde ați vrea ca aceasta să fie în România? În mediul rural sau urban? De ce?
Adrian Săvoiu: Am fost toată viața un citadin convins. Mi-au plăcut întotdeauna marile orașe din România pentru ceea ce ele pot oferi, pentru ceea ce ele condensează în domeniul arhitectural și cultural. Dacă acum ar trebui să mă mut într-o casă nouă, aș alege-o să fie într-un orășel vechi, încărcat de istorie și tradiții.
Horațiu Tudor: Fie că ați vizitat-o sau nu, ce altă țară de pe Glob v-a lăsat o impresie plăcută? De ce?
Adrian Săvoiu: Știți că întotdeauna e greu să alegi între frumusețea unei țări sau a alteia. Dacă totuși trebuie să dau aici un răspuns, voi alege Franța. În primul rând pentru că sunt profund legat de această țară prin ceea ce ea a oferit culturii universale. Civilizația franceză a avut de-a lungul timpului numeroase reverberații și în România. Apoi Franța este o țară cu o mare diversitate a formelor de relief, care oferă călătorului peisaje magnifice. Aș mai alege Franța fiindcă sunt un francofon. Parisul nu este doar un mare oraș al Europei și al lumii, ci și un ”centru al lumii”. Pentru mine Parisul a fost chiar un mit. Jurnalul de călătorie pe care l-am ținut zi de zi în 1997, timp de 45 de zile, cât am călătorit cu rucsacul în spate prin acest oraș fabulos, se deschide cu următoarele cuvinte: ”Sâmbătă 19 iulie 1997. În această dimineață am plecat spre Paris. Un drum pe care mi-l imaginez de douăzeci de ani, încă din vremea studenției. Înainte de a fi un oraș, pentru mine Parisul este un mit.”
Horațiu Tudor: Lăsând la o parte nefericita situație actuală (Covid-19) dacă ar fi să organizați în România o excursie cu 100 de turiști străini – să zicem din Vietnam și Tailanda – unde i-ați duce?
Adrian Săvoiu: În anii 1983-1984 am făcut la Sala Dalles din București un curs de ghizi pentru turiștii străini. Mi-a folosit foarte mult, întrucât am avut enorm de multe de învățat. Răspunzând acum la întrebare, consider că țara de unde vin turiștii care vizitează România ar fi foarte importantă în alegerea traseului unei excursii pe care aș organiza-o. Aș face o relaționare între tipul de cultură al turiștilor și ceea ce poate oferi România. Pentru că diferențele culturale între România și cele două țări menționate din Asia sunt foarte mari, m-aș axa în principal în cazul de față pe ceea ce poate oferi relieful României. Cele două drumuri de mare înălțime, care fac trecerea din Muntenia spre Transilvania la peste 2000 de metri (Transfăgărășanul și Transalpina) sau Delta Dunării ar fi printre opțiunile mele.
Horațiu Tudor: Stați în România de vorbă (ipotetic) cu un turist israelian, care vă solicită să îi prezentați țara dumneavoastră. Ce i-ați spune? Cum i-ați prezenta România?
Adrian Săvoiu: Aici pot exista două situații. Una în care turistul israelian are prin părinții și bunicii săi rădăcini în România, ca să nu mai spun că ar putea chiar să fie născut în România. Aici aș căuta, în primul rând, să-i vorbesc despre locurile de unde provin înaintașii săi și să-i duc acolo. Aș putea merge pe urmele strămoșilor săi, pentru că în România avem la București, Iași ori Moinești câteva cimitire evreiești foarte îngrijite, ca să le numesc doar pe cele văzute de mine. Unui turist israelian fără origini românești, i-aș prezenta începuturile și evoluția noastră, dar și aspecte ce privesc comunitatea evreiască din România, care a fost foarte numeroasă la un moment dat.
Horațiu Tudor: Ce părere aveți despre actuala promovare la nivel internațional a țării din punct de vedere turistic?
Adrian Săvoiu: După 1990 m-am numărat printre vizitatorii constanți ai Târgului de Turism al României de la București, atât în edițiile de primăvară, cât și în cele de toamnă. Aici am văzut standurile multor țări venite să-și promoveze potențialul turistic. Prezentările, pliantele ori hărțile de la standurile Greciei, Turciei, Maltei, Ungariei ș.a. au fost an de an mai frumoase, mai diverse, mai atractive. Deși n-am participat la vreun târg de turism din afară, impresia mea este că România nu prea se vede suficient din străinătate. Aici, cum se spune, cred că ”mai este de lucru”!
Horațiu Tudor: Ce zonă a României credeți că are cel mai mare potențial turistic? Argumentați.
Adrian Săvoiu: Anii 1960 - 1970, pe care i-am prins în copilăria și adolescența mea, au fost marcați de dezvoltarea intensă a unei zone: litoralul Mării Negre. Apoi zonele turistice din țară s-au diversificat, pentru ca în ultimii ani Transilvania să devină regiunea cu cel mai mare potențial turistic din România. Frumusețea orașelor transilvane, specificitatea lor, arhitectura vechilor localități săsești, bisericile fortificate, cetățile și castelele, diversitatea culturală, peisajul, viața sălbatică, toate atrag în Transilvania turiști din toată Europa, dar și din alte părți ale lumii.
Horațiu Tudor: În speranța că acest interviu va fi la un moment dat citit de o persoană cu rol de decizie administrativă din țară, vă întreb ce zonă considerați că este realmente defavorizată din punct de vedere turistic?
Adrian Săvoiu: Dacă prin zonă defavorizată înțelegem faptul că nu există o infrastructură care să permită cunoașterea ei cu adevărat, atunci veți fi poate surprins dacă voi considera că, din anumite puncte de vedere, partea de nord a județului Argeș, adică chiar zona unde m-am născut, ar putea intra în categoria menționată. De ce? Pentru că starea unor drumuri și posibilitățile de cazare nu pot pune în valoare ceea ce de aproape două sute de ani se menționează în notele de călătorie ale celor ce au trecut prin zona Muscelului, fie călători străini (francezi și englezi în special), fie români: pitorescul peisajului și frumusețea tradițiilor locului.
Horațiu Tudor: Ce loc/obiectiv turistic mai puțin cunoscut din România ați recomanda să fie mai promovat și vizitat? De ce?
Adrian Săvoiu: Mănăstirea rupestră Cetățuia Negru-Vodă din localitatea Cetățeni, județul Argeș, aflată pe drumul ce duce de la Târgoviște spre Câmpulung. Este o adevărată Meteora a României!
Horațiu Tudor: Care considerați că este elementul unic prin care țara noastră se diferențiază de alte țări? În ce anume credeți că constă unicitatea ei?
Adrian Săvoiu: A fost nevoie ca să vină în România Prințul Charles pentru ca unii dintre noi să ne dăm seama ce țară ”uimitoare” avem, așa cum el s-a exprimat.
Horațiu Tudor: Cum catalogați educația turistică din România?
Adrian Săvoiu: Dacă cineva m-ar întreba ce mă deranjează mai mult când călătoresc prin România, un prim răspuns ar fi acesta: o mână care apare de la fereastra unui automobil de lux și aruncă un pachet gol de țigări. Este doar un exemplu! Educația turistică este indisolubil legată de educația fiecăruia dintre noi, la modul general. Cred însă că astăzi mult mai mulți oameni conștientizează ce n-ar trebui să facă atunci când sunt în natură. Rămâne ca de la gând la faptă calea să fie cât mai scurtă!
Horațiu Tudor: Luna trecută, la rubrica ʺInterviul luniiʺ am stat de vorbă cu doamna Sanda Silaghi din Cluj-Napoca. Întrebarea pentru dumneavoastră din partea dânsei este: ʺCe zonă din România vă place cel mai mult și de ce?ʺ
Adrian Săvoiu: Consemnat în istorie drept cea mai veche reședință domnească a Țării Românești (chiar dacă disputa pentru întâietate continuă cu orașul Curtea de Argeș), Câmpulung a fost secole de-a rândul una dintre cele mai înfloritoare localități de la sud de Carpați. Istoria sa veche, tradițiile culturale, frumusețea așezării, dar și splendoarea munților din jur l-au determinat pe Carol I să aleagă Câmpulungul ca locul cel mai potrivit pentru a-și construi un castel, înconjurat de un vast domeniu. Numai conservatorismul moșnenilor de aici, care n-au acceptat să-i vândă regelui nicio palmă din pământul Muscelului moștenit de la înaintași, l-a determinat pe Carol I să mute pe Valea Prahovei, la Sinaia, construirea castelului Peleș și a parcului din jur.
Chiar dacă a ratat această șansă, Câmpulung a fost în ”La Belle Ėpoque” unul dintre cele mai seducătoare orașe de munte ale României, dacă nu chiar cel dintâi. Atras ca de un magnet, aici venea bucureșteanul înstărit vara să-și petreacă un concediu la răcoare. Aici răsăreau unul după altul, în jurul anului 1900, ca semn al bunăstării și prosperității economice, edificii publice impunătoare, dar și unele dintre cele mai cochete și mai de bun gust vile din România acelei vremi. Tot aici se inaugura în 1896, prin talentul constructorilor italieni și români, monumentala clădire a Școlii Normale ”Carol I”, probabil cea mai frumoasă școală din România. Dacă adaug la acestea Mănăstirea Negru-Vodă, Bărăția și vechile biserici ale orașului, astăzi monumente istorice, voi completa imaginea unui oraș a cărui istorie se confundă cu istoria Munteniei din ultimele sute de ani. Plecând din Câmpulung, călătorul poate face excursii minunate în împrejurimi, ca de pildă: peștera și Cheile Dâmbovicioarei, triunghiul mănăstirilor rupestre – Corbii de Piatră, Nămăești, Cetățuia Negru-Vodă, masivul Iezer-Păpușa și, mai ales, ”Perla Coroanei” din România – Parcul Național Piatra Craiului.
Horațiu Tudor: Cum sărbătorește de obicei Crăciunul domnul profesor Adrian Săvoiu? Dar Paștele?
Adrian Săvoiu: Ca orice român, Crăciunul și Paștele îl sărbătoresc alături de cei din familie și apropiații familiei. De altfel, fiind profesor, Crăciunul și Paștele au reprezentat întotdeauna pentru mine o dublă sărbătoare, pentru că în aceste perioade ale anului am fost mereu în vacanță.
Horațiu Tudor: Ce tradiții există în zona dumneavoastră și care sunt mai puțin cunoscute de zonele învecinate?
Adrian Săvoiu: Există un vechi obicei la Câmpulung și în întreagă zona de munte a Muscelului ca în noaptea de 25 spre 26 octombrie, când se sărbătoresc Moșii lui Sâmedru, numiți și Moșii de toamnă sau Moșii cei mari, să se facă focuri pe înălțimi, la răspântii și în alte locuri propice adunării spiritelor. Se numește Focul lui Sumedru, numele popular al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Darurile ce se împart cu această ocazie, în special de femei (nuci, mere, pere, covrigi, colaci etc.), sunt dedicate sufletului morților. La sfârșit, când flăcările focului se potolesc și rămâne doar jarul, se obișnuiește ca tinerii ori copiii mai curajoși să sară peste vâlvătaia Focului în scop de purificare.
Încă din copilărie și adolescență am fost în mai multe rânduri la Câmpulung martorul uriașului Foc al lui Sumedru din cartierul nostru. În mintea mea de copil Focul din ajun de Sfântul Dumitru nu avea nimic din conotația lui religioasă inițială, pe care evident nu o cunoșteam în acea perioadă. Știam însă că trebuie să merg neapărat acolo.
Horațiu Tudor: Vă lansez acum o întrebare venită din partea unei foste eleve a Liceului ʺAlexandru Ioan Cuzaʺ din București; nu v-a fost elevă, dar vă cunoaște, doamna Alina Valentina Oprea, care este și moderator al grupului nostru: Dascăl fiind, le-ați insuflat elevilor dorința dumneavoastră de a explora? Dacă da, cum?
Adrian Săvoiu: Iată că viața este plină de surprize! Am venit ca profesor de română la Liceul ”Alexandru Ioan Cuza” în anul 1991, așadar o bună parte din viața mea se confundă cu activitatea didactică la acest liceu, una dintre instituțiile școlare de frunte ale Bucureștiului. Fiind un călător neobosit în vacanțe, era imposibil să nu transmit ceva din această pasiune devoratoare și elevilor mei. Excursiile pe care le-am făcut cu ei la munte sau la mare și amintirile legate de ele, pe care mi le împărtășesc și acum când ne întâlnim, pot constitui oricând un argument. Pe de altă parte, disciplina pe care o predau și unele lecții sau chiar capitole din manualele de liceu (de exemplu ”Aventură, călătorie” în clasa a IX-a) au fost adesea un prilej pentru a comenta cu elevii plăcerea călătoriei reflectată în operele unor autori români.
Horațiu Tudor: Bucătăria românească este extrem de vastă și diversificată. Ce mâncare tradițională vă place în mod deosebit?
Adrian Săvoiu: În zona de munte a Muscelului se produce o brânză specifică acestei regiuni, numită ”brânză de coșuleț”. Mă veți întreba, desigur, care ar fi nota ei caracteristică? Brânza este pusă și păstrată în coajă proaspătă de brad, care îi dă astfel o ușoară aromă de rășină. Dacă faci un bulz cu brânză de coșuleț va fi destul de greu să te oprești din mâncat!
Horațiu Tudor: România are o sumedenie de obiceiuri și tradiții. Pe care dintre acestea le apreciați cel mai mult și de ce?
Adrian Săvoiu: Când am urmat Facultatea de Litere din București, am făcut și un curs de folclor românesc. Citind studii și articole de specialitate, atunci cât și ulterior, am înțeles cu adevărat diversitatea obiceiurilor și tradițiilor noastre, unele dintre cele mai bogate din Europa. Ar fi mult de discutat aici. Dintre toate, preferatele mele rămân vechile obiceiuri legate de ceremonialul nunții.
Horațiu Tudor: Care dintre postările din grupul nostru v-a plăcut cel mai mult până acum? (Autorul și postarea)
Adrian Săvoiu: Sunt destule postări pe grup care mi-au plăcut. A alege una înseamnă să nedreptățesc în mod evident pe mulți dintre membrii grupului. De aceea vă rog să îmi permiteți ca aici să nu fac o nominalizare. În ceea ce mă privește este cert însă acest aspect: pentru orice fotografie sau grupaj de fotografii postate în grup este nevoie – neapărat! – și de o poveste. Oricât de frumoasă, doar fotografia în sine nu e suficientă. Prin urmare aceste imagini însoțite de o poveste au fost și vor fi postările care îmi plac cel mai mult.
Horațiu Tudor: Aveți amici / prieteni străini? Ce părere au aceștia despre România?
Adrian Săvoiu: Deși am avut în mai multe rânduri prilejul să discut despre România persoane născute în alte țări, nu am prieteni foarte apropiați în străinătate, în sensul că am cu ei un contact permanent. Am constatat însă că aceia care s-au documentat serios despre România înainte să vină aici știu să aprecieze ceea ce are România specific. De altfel, este mereu interesantă și o perspectivă „din afară”.
Horațiu Tudor: Există sau a existat vreodată un personaj public român (actor, sportiv, scriitor, cântăreț etc.) care v-a făcut să fiți mândru că sunteți și dumneavoastră român?
Adrian Săvoiu: Cu siguranță! Aș vrea să dau aici un singur exemplu concludent: când în 1997 am vizitat pentru prima oară ”Atelierul Brâncuși” din cadrul Centrului Pompidou de la Paris și am văzut cum în muzeul din inima acestui magnific oraș se află expuse nu numai lucrările și uneltele sculptorului, dar și implicit o părticică din România, care e privită cu interes și chiar uimire de oameni din întreaga lume, am avut fără îndoială un puternic sentiment de mândrie.
Horațiu Tudor: Ce fel de muzică vă place să ascultați? – spre exemplu în mașină – când călătoriți prin România.
Adrian Săvoiu: Poate vă va surprinde, dar când călătoresc prin cele mai frumoase locuri din România, în general nu prea ascult muzică. Motivul este unul singur: vreau să admir peisajul așa cum mi-l oferă mama-natură, nealterat de nimic, cu sunetele și tăcerile lui. În rest, în materie de muzică rămân fidel marii pasiuni din vremea studenției: rock-ul.
Horațiu Tudor: Descrieți România folosind un singur cuvânt.
Adrian Săvoiu: Diversitate.
Horațiu Tudor: Descrieți localitatea natală folosind un singur cuvânt.
Adrian Săvoiu: Vechime.
Horațiu Tudor: Descrieți orașul în care locuiți în prezent într-un singur cuvânt.
Adrian Săvoiu: În prezent locuiesc în două orașe: București și Câmpulung. Pentru că totuși îmi cereți să descriu un singur oraș, mă opresc la Câmpulung. Cuvântul este: ”vechime”. Și un amănunt pentru cititori: la Câmpulung, în incinta Bisericii Catolice Bărăția, se află lespedea funerară a comitelui Laurențiu de Longo Campo, datând din anul 1300, care este cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească. Așadar, iată justificarea cuvântului ales!
Horațiu Tudor: Care este proverbul dumneavoastră preferat?
Adrian Săvoiu: ”Fă bine tot ce faci!” A fost deviza de viață a mamei, profesoară de matematică la Colegiul Național Pedagogic ”Carol I” din Câmpulung. Am preluat de la ea această deviză și am încercat să o duc mai departe.
Horațiu Tudor: Care este ultima carte pe care ați citit-o?
Adrian Săvoiu: Poate că este o premoniție legată de acest interviu sau poate că nu! Ultima carte citită a fost ”Paradisul românesc sau România Mare pitorească” de Alexandru Lupașcu-Stejar, apărută la București în 1929. Am cumpărat-o de la un anticariat din București. Așa cum scrie chiar pe copertă, este un volum închinat Majestății Sale Regina Maria. Alexandru Lupașcu-Stejar, general, cavaler al Ordinului ”Mihai Viteazul”, a publicat în perioada interbelică această carte puțin cunoscută în care descrie drumurile, orașele, monumentele, munții, Delta, stațiunile turistice, specificitatea fiecărei zone etc., nescăpându-i nimic esențial în cele 435 de pagini.
Horațiu Tudor: Ce zonă din țară ați vizitat-o cel mai recent și de ce ați recomanda-o sau nu altora?
Adrian Săvoiu: În această vară am petrecut 5 zile la Slănic Moldova și în împrejurimi. Aș recomanda zona pentru că nu intră în opțiunile frecvente ale turiștilor, așadar nu e deloc aglomerată, un prim motiv pentru care am și ales-o. Dincolo de frumusețea stațiunii - o ”Sinaia a Moldovei”, unde odinioară veneau pentru apele minerale de aici un Ion Creangă ori un Alexandru Vlahuță -, am putut face câteva ascensiuni, printre care și traseul numit ”300 de scări”, un circuit pe deasupra izvoarelor de apă minerală și de-a lungul Cheilor Slănicului. Nu întâmplător fotografia pe care am ales-o pentru acest interviu a fost făcută chiar aici, suind pe acest traseu. Călătorind în împrejurimile stațiunii Slănic Moldova, am urcat pe Dealul Coșna din pasul Oituz ca să văd Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (o bijuterie!), am coborât în salina de la Târgu Ocna, am ajuns la izolata mănăstire Măgura, am mers pe Valea Uzului până la baraj și apoi până la coada lacului. Nu în ultimul rând, aș adăuga la recomandări pentru această zonă, alte două obiective splendide: Palatul Ghika de la Comănești și conacul de la Tescani, unde venea vară de vară George Enescu.
Horațiu Tudor: Ce locuri ați recomanda, indiferent de caracteristica grupului țintă? (activități familiale, aventură, expediție, cercetare științifică, tratament etc)
Adrian Săvoiu: Dintre locurile vizitate în acest an, m-aș opri la următoarele: mănăstirile Stânișoara, Turnu și Pahomie din jud. Vâlcea, Vila ”Golescu” din Câmpulung – un eșantion al vieții aristocrației românești la 1900, stațiunea Harghita-Băi, pasul Ghimeș-Palanca și Muzeul de Artă ”Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea.
Horațiu Tudor: Care este cel mai iubit și mai practicat sport în România?
Adrian Săvoiu: Aici răspunsul nu poate fi decât unul singur: fotbalul. Eu unul sunt însă un iubitor fervent al atletismului!
Horațiu Tudor: Dacă ați câștiga la loterie 50 de milioane de euro, cum i-ați cheltui?
Adrian Săvoiu: Nu am niciun dubiu în a da un răspuns ferm: aș face înconjurul lumii! Dar nu în 80 de zile, ca personajul din clasicul roman de aventuri ”Ocolul Pământului în 80 de zile” de Jules Verne, ci în mult mai mult timp!
Horațiu Tudor: Doriți să transmiteți ceva românilor din Diaspora?
Adrian Săvoiu: Am o mare admirație pentru românii din diaspora, pentru că mulți dintre ei au avut curajul să ia viața de la capăt, cu orice risc, mai ales în perioada regimului comunist din România. M-am preocupat întotdeauna să știu cât mai multe despre personalitățile diasporei românești. Am citit cu sublinieri monumentala ”Enciclopedie a exilului literar românesc, 1945-1989” a lui Florin Manolescu, profesorul meu de la Universitatea din București. Pe de altă parte, știu foarte bine ce au făcut romanii când în Antichitate au ajuns în diferitele părți ale Imperiului Roman: au dus cu ei limba și au construit pretutindeni, acolo unde au ajuns, o mică Romă. M-aș bucura dacă tot mai mulți români din diaspora și-ar păstra limba nealterată și ar duce în lumea largă sau ar reconstitui, unde s-au stabilit, măcar un fragment din România natală.
Horațiu Tudor: Aveți să adresați vreo întrebare pentru membrul grupului care va fi intervievat luna viitoare?
Adrian Săvoiu: Desigur! Ce i-a mai rămas de vizitat în România?
Horațiu Tudor: Cum catalogați activitatea grupului nostru?
Adrian Săvoiu: Prodigioasă, acesta este cuvântul!
Horațiu Tudor: Ce le transmiteți celorlalți aproape 3000 de membri ai grupului ʺWelcome to Romania / Bun venit în Româniaʺ?
Adrian Săvoiu: Le trimit salutările mele și bucuria de a fi petrecut câteva clipe împreună citind acest interviu.
Horațiu Tudor: Aveți anumite întrebări, sugestii, critici sau propuneri pentru echipa administrativă a grupului?
Adrian Săvoiu: Cred că drumul pe care l-ați ales este cel bun.
Horațiu Tudor: Vă mulțumim din nou pentru amabilitatea cu care ne-ați tratat și pentru timpul acordat nouă! Permiteți-mi ca, în numele membrilor grupului, să vă urez multă sănătate, realizări nenumărate și tot ce este mai bun!
Adrian Săvoiu: Și eu vă mulțumesc! Gânduri bune și zile senine!